Mihok Tamas – Sei poesie da “Malsezon”

Traduzione a cura di Dana Cora

Vier Bäume

ci stavano ungendo con grasso di balena e andavano via aspettavamo i rulli della primavera

di tanto in tanto ci stavamo piegando  raccoglievamo carrube sull’altra sponda

vedevamo un mucchio di aghi appuntiti fischiavamo il ranger brillo

marciavamo sul posto scalzi forzavamo l’elastico ci allungavamo

le maschere con labbro formichiere  incantavamo  dalla noncuranza dei tirocinanti

il cielo non era appoggiato il nastro scricchiolava la produzione ritardava potevamo credere

di vivere sotto il lembo variegato di una famiglia di beccacce il cielo ancheggiava

come una pancia con smagliature mi affascinava la letizia del rinunciare alle foglie

gli insegnanti si appollaiavano addosso stavano incidendo schemi ballavano polka

la terra tra i loro denti taceva i lombrichi tra le zolle brillavano

nel lago verde smeraldo ci visitava un volto si delineava le mattine affrettava

quando si ammirava ci vitalizzava un’alburno quando frusciavamo risorgevamo

Vier Bäume

ne ungeau cu seu de balenă și plecau așteptam trafaletele primăverii

din când în când ne aplecam culegeam roșcove pe malul celălalt

zăream un maldăr de cetini fluieram pădurarul cherchelit

băteam pasul pe loc desculți forțam elasticul ne întindeam

măștile cu bot de furnicar incantam din nepăsarea stagiarilor

cerul nu era proptit banda scârțâia producția întârzia puteam crede

că trăim sub limbul pestrițal unei familii de sitari cerul unduia

ca o burtă cu vergeturi mă fascina beatitudinea renunțării la frunze

profesorii se cocoțau pe noi își scrijeleau scheme dansau polka

pământul dintre dinții lor tăcea râmele dintre grunji sclipeau

în lacul de smarald ne vizita un chip se contura diminețile zorea

când se admira ne vitaliza un alburn când ne foiam învia

MRI (notte polare)

aveva issato l’arcobaleno metallico

non sovvenzionerà più l’aria

esseri con guanti di gomma

preparavano l’esopianeti

per il processo d’innesto

le fibre sintetiche si transferirono

sui funghi instantaneamente le taiga

donavano i loro ettari di licheni

prima di assumere varie forme

abbiamo ispirato abbiamo spaccato i polmoni

come fossero sacchetti di patatine unte

abbiamo bevuto sostanze abbiamo contrastato

RMN (noapte polară)

arborase curcubeul metalic

nu va mai subvenționa aerul

ființe cu mănuși de cauciuc

pregăteau exoplanetele

pentru procesul de altoire

fibrele sintetice s-au mutat

pe ciuperci instant taigalele

își donau hectarele de licheni

înainte să luăm diverse forme

am inspirat ne-am spart plămânii

ca pe niște pungi de chips unsuroase

am băut substanțe ne-am contrastat

chkr

la prossima volta berremo il cacao nel fortino

e doneremo i nostri doni nuziali

ai coltivatori di lavanda

la prossima volta saremo estraniati di soppiatto

riposeremo gli sguardi ammalati

nel piumaggio dei piccioni la prossima volta

sarà più chiaro che ora

quando le pietre sembrano riprodursi

mentre là si svolgono

ampie prove del nostro benvenuto

le risonanze di un pianeta

distaccata dal sistema

la prossima volta ci nutriremo

la flora batterica con bioenergia

e puntelleremo in didgeridoo

sopra i laghi ghiacciati.

chkr

data viitoare vom bea cacao în cazemată

și ne vom dona darurile nupțiale

cultivatorilor de levănțică

data viitoare ne vom înstrăina tiptil

ne vom odihni privirile bolnave

în penajul porumbeilor data viitoare

va fi mai senin ca acum

când pietrele par să se reproducă

în timp ce dincolo se desfășoară

ample repetiții ale întâmpinării noastre

rezonanțele unei planete

desprinse din sistem

data viitoare ne vom hrăni

flora bacteriană cu bioenergie

și ne vom propti în didgeridoo

peste lacurile înghețate.

Shakuza

donna con gli zigomi

incrinati dai limosi

dal tuo grembo

arbusti  hai dato,

luce terrestre

nel seminterrato,

e ai turaccioli

li abbiamo liberati

poi insieme

noci di macadamia

abbiamo spaccato

col pugno.

Shakuza

femeie cu pomeți

crăpați de gipsisol,

din pântecul tău

arbuști ai dat,

lumină terestră

în demisol,

și dopurilor

le-am dat drumul

și-mpreună

nuci de macadamia

am spart

cu pumnul.

(xy) atmosfera

tu che nello scantinato

faticavi geneticamente

ecco un mirino come regalo

testa di serpente è il tuo cuore

quando miri al bersaglio

amuleto dipinto con calce

di fronte al quale

sono sconfitto

solleva la mia voce

come fosse un vaso di terracotta

(xy) văzduh

tu care la subsolul

genetic trebăluiești

poftim o lunetă în dar

cap de șarpe ți-e inima

când mă ochești

amuletă dată cu var

în fața căreia

mă dau bătut

înalță-mi vocea

ca pe-un vas de lut

la paura del grappolo di occhi nel carro

due stazioni fino a dedeman quanto ingoiare due volte

l’applicazione – impostata su ristoranti libanesi

il cuore – su edifici con alto rischio sismico

la metropoli mi avvisa in modo sinestetico

bello e minoritario le termiti mi troveranno

fiore artificiale attaccato con silicone in cima a un cactus di camera

bello e minoritario

una ventola ventilando la vacuità

teama ciorchinelui de ochi din vagon

două stații până la dedeman cât două înghițituri în sec

aplicația – setată pe restaurante libaneze

inima – pe clădiri cu risc seismic ridicat

metropola mă alertează sinestetic

frumos și minoritar mă vor găsi termitele

floare artificială lipită cu silicon în vârful unui cactus de cameră

frumos și minoritar

morișcă ventilând vacuitatea

Mihók Tamás (1991, Oradea) è un poeta bilingue e traduttore letterario. Si è laureato presso la Facoltà di Lettere dell’Università di Oradea. Ha studiato presso l’ELTE Budapest per due anni come borsista. Attualmente è dottorando presso l’Università “Petru Maior” di Târgu Mureş. Ha pubblicato saggi e poesie nella maggior parte delle riviste letterarie dalla Romania (Familia, Vatra, Poesis internațional, Equinox, Tribuna, Steaua, România literară ecc). Collabora costantemente con le riviste Várad , Szőrös Kő dell’Ungheria e FITRALIT,  Rivista di traduzione letteraria, Bucarest. Autore di quattro libri di poesia: Cantiere in Paradiso (Tracus Arte, 2013), WinRARo  per sempre (Tracus Arte, 2015), cuticolare (Casa editrice Max Blecher, 2017) e cuticulum vitae (Syllabux, 2017) – l’ultimo in ungherese . Vincitore del premio Se avessi … (2014) / Familia e del Premio Kinde Annamária (2017) / Várad. Redattore della rivista letteraria “Poesis Internațional”, capo redattore della rivista dei filologi di Oradea “2d città”. Ha tradotto libri in lingua ungherese: Constantin Virgil Bănescu – Il muro di seta, Radu Vancu – 04:00 A.M.  Cantos domestici – ” A kétezres nemzedék ” e in rumeno il volume di poesie di  Krusovszky Denes – Quando danneggi te , (Ed. Charmides).

Dal suo ultimo volume di poesia Malsezon, in preparazione per 2019.

Rispondi