Dan Dediu – Quattro poesie

Traduzioni a cura di Dana Cora

Insights on DMT
Sono amico dei pagliacci,
incallito
in cabale di gelsomino
e sciami di hubs in
espansione.
Con strillo
si tramanda sulle curve
dell’azzardo.
Perdonami,
madre.
Non voglio,
non voglio
la soluzione.
Scivolo.
Le frequenze salgono,
oscillo con la mano sulle scogliere di frattali,
ricevo alcune vibrazioni come la notizia di una nuova nascita.
Sono il primo microrganismo nomade
nella sua allucinazione sul linguaggio,
sono amico dei neri
ed esplosioni,
ottengo una guida magnetica
a un matrimonio di pulsioni.
Nelle sue effemeridi c’è una verità nella forma di monumento.
Io.
Ho scoperto
crollato in vaste reti
che il sistema può collassare in qualsiasi momento-
come un secondo fa, come ora un’altra frazione di secondo,
come ora.
Adesso, in retrospettiva,
l’idea è così affascinante in sé
sono quasi arrivato a indurre il mio svenimento
mentre bevo un bicchiere di Aloe Vera con mango.
Ho scoperto
un incubo ricorrente su prigione.
Cresce ed aspetta di infornarsi in logos,
per rompersi almeno un po ‘
nella leggenda dell’esperienza umana,
ma il mio spirito si copre con i travestiti di colori
e terrazze energetiche sui canali.
Il mio spirito.
Dove sono Io? Quante dimensioni condivide un’Io
e quanto spazio rimane nell’Universo per non-Io?
Credo al 100%
credo al 100% in tutto ciò che vedo.
Sono spaventato dalla vastità.

Insights on DMT
Sunt prieten cu clovnii,

împătimit

în cabale de iasomie

și huburi în roiuri

de expansiune.

Cu chiuit

preumblă pe curbele

hazardului.

Iartă-mă,

mamă.

Nu vreau,

nu vreau

soluția.

Alunec.

Frecvențele urcă,

oscilez cu mâna pe faleze de fractali,

primesc niște vibrații ca știrea unei noi nașteri.

Sunt primul microorganism nomad

în halucinația lui despre limbaj,

sunt prieten cu negrii

și exploziile,

primesc o ghidare magnetică

spre o nuntă de pulsiuni.

În efemerida ei se arată un adevăr sub formă de monument.

Eu.

Am descoperit

prăbușit în rețele vaste

că sistemul poate colapsa oricând-

ca acum o secundă, ca acum altă fracțiune de secundă,

ca acum.

Acum, retroactiv,

ideea e atât de fascinantă în sine

aproape că-mi vine să-mi induc leșinul

în timp ce beau un pahar de Aloe Vera cu mango.

Am descoperit

un coșmar recurent despre închisoare.

El crește și asteaptă să coacă în logos,

să se frângă măcar puțin

în legenda experienței umane,

dar spiritul meu acoperă cu travestiuri de culori

și terase de energie peste canale.

Spiritul meu.

Unde sunt Eu?Câte dimensiuni împarte un Eu

și cât spațiu rămâne în Univers pentru non-eu?

Cred 100%,

cred 100% în tot ce văd.

Sunt înspăimântat de vastitate.

Aura

Mi trovo
in un giardino di piante carnivore
non so come siano spariti gli altri
o come hanno messo in scena la loro partenza
ti trascino in strada
oltre agli americani e agli europei
per dimenticare il sogno per piangere con le persone
che non sanno cosa raccogliere e per chi
per rompere le bottiglie vicino alla scena

non dovresti tifare per loro perché ti farà male.
tutte le loro scorte bruciano nei campi.
niente può impedirmi di sorridere,
di ridere come un pazzo.

Aura

Sunt
într-o grădină de plante carnivore
nu știu cum au dispărut alții
sau cum și-au înscenat plecarea
trag de tine să coborâm în stradă
pe lângă americani și europeni
să uităm visul să plângem cu oamenii
care nu știu ce să mai strângă și pentru cine
să spargem sticle lângă scenă

nu vreau să ții cu ei pentru că o să-ți facă rău.
toate proviziile lor ard pe câmpuri.
nimic nu mă poate opri să zâmbesc,
să râd ca un nebun.

native prayer

andiamo
sulle colline
per esaurirci

come i dissidenti
tormenati
di ideali

native prayer

hai să mergem
pe dealuri
să ne consumăm

ca dizidenții
măcinați
de idealuri

2006
Accettano la libertà come fosse un benefattore di un paese petrolifero.
La madre sepolta sotto la neve, mio padre rovistare con la pala sotto catasta, quasi piangendo,
perché nel suo dolore comprende il passato, il presente e il futuro.
Lui sa che l’uomo non può cambiare.
Dietro di lui io, in una giacca nera, con la torcia del telefono
accesa, quasi catatonico.
Una parte del suo passato.

Non penso nemmeno di voler trovare le sue ossa,
ma ci allevia dalla colpa.
Di fronte al computer, al caldo, ascolto Wim Mertens:Struggle for pleasure-
ci sono uccelli neri nel video, quasi come quelli fuori,
voglio credere.
Mi chiedo: che cosa è il tempo?
Forse nel 2006, quando ho portato mia madre con il taxi
dall’ospedale TBC di Bîrlad
e salii le scale con lei tra le mie braccia fino al suo letto, dove morì-
forse poi è scomparsa alla velocità della luce in un altro posto da dove è tornata
e noi siamo trasferiti in un’altra dimensione temporale.
E ora ci sta cercando, piangendo, sotto la neve.
Una donna sola. Nell’inverno del 2006.

2006

Ei acceptă libertatea ca pe un binefăcător dintr-o țară petrolieră.
Mama îngropată sub zăpadă, tata răscolind cu lopata sub maldăre,
aproape plângând,
pentru că în durerea lui înțelege trecutul, prezentul și viitorul.
Știe că omul nu se poate schimba.
În spatele lui sunt eu, într-o geacă neagră de fâș, cu lanterna de la telefon
aprinsă, aproape catatonic.
O parte din trecutul lui.

Nici eu nu cred că vreau să-i găsim osemintele,
dar ne atenuează din vinovăție.
În fața calculatorului, la căldură, ascult Wim Mertens:Struggle for pleasure-
în videoclip sunt niște păsări negre, aproape ca cele de afară,
vreau să cred.
Mă întreb: ce e timpul?
Poate că în 2006 când am adus-o cu taxiul pe mama
de la spitalul TBC din Bîrlad
și am urcat scările cu ea în brațe până în patul ei, unde a și murit-
poate că atunci a dispărut cu viteza luminii în alt loc de unde s-a întors
și noi ne-am mutat în altă dimensiune temporală.
Și acum ne caută, plângând, sub zăpadă.
O femeie singură. În iarna din 2006.

*

Nato il 15 marzo 1986 a Bîrlad. Durante l’infanzia combina il piacere per gli scacchi e il calcio, essendo legittimato in due club locali. Gode del sole e dei quartieri della città, del fisico e memoria. Dopo 18 anni vaga in tutto il paese e all’estero, cambiando ogni tipo di lavoro. Attualmente vive in Inghilterra. Esordisce nel 2017 alla Casa Editrice Max Blecher con il volume 4,5 litri di sangue, miliardario, libro vincente al Festival nazionale di poesia George Bacovia e nominato per altri premi nazionali.

Rispondi