a cura di Dana Cora
traduzioni a opera della curatrice
Questionario
Attenzione! Al fine di migliorare la qualità dei servizi offerti dalla nostra organizzazione, questa chiamata verrà registrata. Dopo il segnale acustico, premere il tasto # e rispondere con fermezza.
Descrivi te stesso in dieci parole. Fai attenzione a ciò che scegli, le parole creano immagini
e le immagini possono influenzare emotivamente chi ti circonda.
Cosa ti piace di più di te stesso? Cosa odi di più di te stesso? Chi
sei tu quando nessuno ti guarda, chi ti fa la ceretta nei posti dove
non puoi arrivare?
Non vogliamo sapere cosa farai da grande, dirci solo
se il tuo primo lavoro è arrivato molto tempo dopo il tuo primo
pompino e descrivi brevemente le esperienze segnate.
Menziona tre valori europei con i quali ti identifichi e per conto dei quali
saresti sempre in grado di fare harakiri nel parcheggio del più grande centro commerciale
dalla tua città.
Cosa pensi che ti consiglia per questo festival
internazionale
dedicato ai giovani di talento sotto i 25 che non sanno aprire
un barattolo incastrato?
Che non hanno mai giocato a totocalcio e non hanno una direzione nella vita.
La vita su Marte, la vita in campagna, un paese come all’estero, numerare le opzioni proposte
in ordine di preferenza.
Qual è l’ultimo atto di beneficenza compiuto? Quando è stata
l’ultima volta che sei stato attivamente coinvolto nella vita della tua comunità? Pensi che
le donne, gli omosessuali
e le tessitrici di pretzel godano dei tuoi stessi diritti
e insieme formano il cuore della società?
Definisci la parola cuore.
Definiscilo ancora una volta e confronta le tue risposte con quelle dei tuoi vicini
o con
le soluzioni dalla fine del libro.
In quale paese non vorresti mai vivere?
In quale paese avresti preferito nascere?
Pensi che se ci fossero più piantagioni di tabacco in Europa
i bambini sarebbero stati mandati a lavorare lì? Ti consideri una persona morale?
Racconta in poche frasi l’ultimo sogno erotico che hai fatto.
Se potessi vivere in un film, cosa sceglieresti? Discuti in 5 righe.
Pensi che il mondo sarebbe altrettanto buono senza di te?
Qual è il tuo contributo per aumentare la qualità della vita? Ma per aumentare la natalità?
Preferisci le tombe verticali o orizzontali? Cremazione o sepoltura?
Ketchup piccante o dolce?
Sei una persona con doppi standard?
Quale talento o abilità vorresti di più avere?
Pensi che la masturbazione, come la poesia, sia un’occupazione di
persone sole e disadattate?
Quanto tempo sei disposto ad aspettare per mantenere la tua priorità
alla chiamata? Sei il tipo di persona che preferisce
vedere il suo nome sui libri invece che sui buoni pasto?
Dicci quali sconti ottieni, così possiamo dirti chi sei.
Dicci che non sei interessato al denaro, ma all’esperienza,
ammetti che sei lì per il prosecco dopo, dicci che non vai mai anale,
che non sei con bugie e sotterfugi che portano fortuna e fama,
che non vuoi niente di tutto questo, ma solo make the world a better place.
Credi fermamente che la bellezza salverà il mondo?
O almeno l’Unione Europea?
Rispondi onestamente a tutte le domande di cui sopra, lascia un indirizzo
di posta e sarai contattato da uno dei nostri operatori
per avere i risultati
nel più breve tempo possibile.
Chestionar
Atenţie! Pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de organizaţia noastră, această convorbire va fi înregistrată. După semnalul sonor, apasă tasta # și răspunde ferm.
Descrie-te în zece cuvinte. Ai grijă ce alegi, cuvintele creează imagini,
iar imaginile îi pot afecta emoţional pe cei din jurul tău.
Ce-ţi place cel mai mult la tine? Ce detești cel mai tare la tine? Cine
ești tu când nu se uită nimeni la tine, cine te rade în locurile unde
nu poţi ajunge?
Nu vrem să știm ce o să te faci când o să fii mare, spune-ne doar
dacă primul tău job a venit la mult timp după primul tău
blow job și descrie pe scurt oricare dintre experienţele bifate.
Menţionează trei valori europene cu care te identifici și în numele cărora
ai fi în stare oricând să-ţi faci harakiri în parcarea celui mai mare mall
din orașul tău. Ce anume crezi că te recomandă pentru acest festival
internaţional
dedicat tinerilor talentaţi sub 25 de ani care nu știu să deschidă
un borcan înţepenit?
Care nu au pus niciodată la pariuri sportive și nu au nicio direcţie în viaţă.
Viaţa pe Marte, Viaţa la ţară, o ţară ca afară, numerotaţi variantele propuse
în ordinea preferinţelor.
Care e cel mai recent act de caritate făcut? Când te-ai
implicat ultima dată activ în viaţa comunităţii tale? Crezi că femeile,
homosexualii și
împletitorii de covrigi beneficiază de aceleași drepturi ca tine și
împreună formaţi inima societăţii?
Definește cuvântul inimă.
Mai definește-l o dată și compară-ţi răspunsurile cu cele ale vecinilor
sau cu
rezolvările de la sfârșit.
În ce ţară nu ai vrea să locuiești niciodată?
În ce ţară ai fi preferat să te naști?
Crezi că dacă în Europa ar exista mai multe plantaţii de tutun,
copiii ar fi trimiși să muncească pe ele? Te consideri o persoană morală?
Povestește în câteva fraze ultimul vis erotic avut.
Dacă ai putea trăi într-un film, care ar fi acela? Argumentează în 5 rânduri.
Consideri că lumea ar fi un loc la fel de bun fără tine?
Care este aportul tău la creșterea calităţii vieţii? Dar la rata natalităţii?
Preferi mormintele verticale sau orizontale? Incinerarea sau înhumarea?
Ketchup picant sau dulce?
Ești o persoană cu standarde duble?
Ce talent sau abilitate ţi-ar plăcea cel mai mult să ai?
Crezi că masturbarea, la fel ca poezia, este o îndeletnicire a
oamenilor singuri și inadaptaţi?
Cât de mult ești dispus să aștepţi pentru a-ţi păstra prioritatea
în preluarea apelului? Ești genul de persoană care preferă
să-și vadă numele pe cărţi în loc de bonuri de masă?
Spune-ne de ce reduceri beneficiezi ca să-ţi spunem cine ești.
Spune-ne că nu te interesează banii, ci experienţa, recunoaște că și tu
ești acolo pentru proseccoul de după, spune-ne că tu niciodată anal,
că tu nu cu minciuni și subterfugii aducătoare de noroc și faimă,
că tu nu vrei nimic din toate astea, ci doar să make the world a better place.
Crezi cu tărie că frumuseţea va salva lumea?
Sau măcar Uniunea Europeană?
Răspunde cu sinceritate la toate întrebările de mai sus, lasă o adresă
de mail și vei fi contactat pentru comunicarea rezultatelor
de către unul dintre operatorii noștri
în cel mai scurt timp posibil.
Le vite degli altri
Ho letto delle vite degli altri su Wikipedia,
su Sven Marquardt, la guardia del Berghain, che non fa entrare le persone
nel club se non gli piace la loro faccia, sulla Santa Grande Martire
Anastasia, la salvatrice del veleno, e sul gatto
erede di Karl Lagerfeld. Se qualcuno cercasse di
raccontare la mia vita su Wikipedia non avrebbe nessuna difficoltà.
A meno di 24, ha qualcosa della ritmicità e della chiarezza di un flebo.
Le piccole e grandi gioie, le sfumature emotive, le cose che mi fanno battere il cuore
sono allineate e brillano in modo invitante, come pezzi
multicolori di sushi in una scatola piena di formiche. Ho amato
solo un uomo, che ora si rivolge a me quando non riesce a trovare
le sue parole, e questo mi rende felice. Quando manca, provo una
tristezza fumosa, come quando ti sei impegnato per 3 mesi a mettere
la plastica sulla plastica, la carta sulla carta e il camion della spazzatura arriva
e le rovescia tutte insieme. Il mio bambino, ora come un fagiolo,
accoglie gli altri fagioli dell’insalata mangiata a pranzo.
Contengono fibre, magnesio e neurotrasmettitori essenziali per la memoria,
terminologie accurate che portano la serenità.
Sono ancora giovane, fertile, paziente, un cespuglio
di corydalis i cui fiori dureranno a lungo,
se i cani della città non verranno a fare i loro bisogni troppo presto.
L’autunno inizia fuori, un autunno univoco e prevedibile come un
critico letterario di Cluj, sono pronta a tutto e poco
mi interessa che il mio muso non mi aiuti ad
entrare nel club più hardcore di Berlino.
Se qualcuno volesse raccontare la mia vita
su Wikipedia vorrei che ricordi una cosa:
come ci teniamo per mano nel sonno, come le lontre nell’acqua
per evitare di essere trasportate dalla corrente
l’una dall’altra.
Vieţile altora
Citesc despre vieţile altora pe Wikipedia,
despre Sven Marquardt, paznicul de la Berghain care nu lasă oamenii să
intre în club dacă nu le place faţa lor, despre Sfânta Mare Muceniţă
Anastasia, izbăvitoarea de otravă și despre pisica
moștenitoare a lui Karl Lagerfeld. Dacă cineva ar încerca să-mi
povestească viaţa pe Wikipedia n-ar întâmpina nicio dificultate.
La nici 24, are ceva din ritmicitatea și limpezimea unei perfuzii.
Micile și marile bucurii, nuanţele emoţionale, lucrurile care îmi fac inima
ferfeniţă stau aliniate și strălucesc îmbietor, ca niște bucăţele
multicolore de sushi într-o cutie năpădită de furnici. Am iubit
un singur bărbat, care acum se întoarce spre mine când nu-și găsește
cuvintele, iar asta mă face fericită. Când lipsește, mă apucă o
tristeţe mocnită, ca atunci când te-ai străduit 3 luni să pui
plastic la plastic, sticlă la sticlă, hârtie la hârtie și vine mașina de gunoi
și ţi le varsă pe toate la un loc. Copilul meu, acum cât o boabă de fasole,
întâmpină celelalte boabe de fasole din salata mâncată la prânz.
Conţin fibre, magneziu și neurotransmiţători esenţiali pentru memorie,
terminologii exacte, aducătoare de liniște.
Sunt încă tânără, fertilă, răbdătoare, o tufă
de brebenel ale cărei flori vor rezista mult,
dacă n-o să vină câinii orașului să-și facă nevoile prea curând.
Afară începe toamna, o toamnă univocă și previzibilă ca un
critic literar de la Cluj, sunt pregătită pentru orice și puţin
mă interesează că moaca mea nu m-ar ajuta să
intru în cel mai hardcore club berlinez.
Dacă cineva ar vrea să-mi povestească viaţa
pe Wikipedia, aș vrea să reţină un singur lucru:
cum ne ţinem de mână în somn, ca vidrele în apă
pentru a nu fi purtate de curent
una de lângă cealaltă.
è solo tristezza
Non è depressione, è solo tristezza, l’impatto del posto vuoto nel letto
dove l’amore appare e scompare come un eczema, un punto
rosso sul radar di alcuni marinai daltonici. Non è depressione, lo è
piuttosto una delusione piena di tenerezza quando sai che niente
non distingue la bocca semiaperta dal piacere dopo
l’orgasmo di quella di una bambina con i polipi durante il sonno.
La mia mano che accarezza lo stesso uomo da quattro anni
è la stessa con la mano di un tennista: brutta, gonfia, ma sicura.
Obbediente. Sapevo dire parole salvifiche una volta, assemblare
allegri android seguendo istruzioni , lavorare all’uncinetto reti di sicurezza per acrobati,
ospedali di folli e multinazionali. La mia presenza era desiderata, sentita,
ho superato i sensori e mi hanno riconosciuto dandomi sapone, acqua e luce.
Adesso nessuno mi chiede nulla. Rispondo solo a e-mail e semplici ordini
si prega di ritirare la carta si prega di ritirare i soldi si prega di ritirare la ricevuta.
Ma non è depressione, nemmeno un po ‘, nemmeno per sbaglio, anche se l’ho
un cuore di camembert e, incollata in esso, la bandiera di una capitale asburgica
in cui non voglio più tornare. È solo tristezza
solo un semplice fenomeno demografico che scomparirà con noi. Quella fitta
foschia che i bambini dipingono intorno alle montagne al momento dell’ora di disegno e
senza la quale il paesaggio sarebbe incompleto. Quindi non preoccuparti, non chiederti
che lingua parlano le persone nei sogni delle scimmie, accendi un’altra sigaretta,
torna a casa in qualsiasi momento. Sono qui e ti aspetto, perché non è
depressione, è solo tristezza.
e doar tristețe
Nu e depresie, e doar tristețe, impactul locului gol din pat
unde dragostea apare și dispare ca o eczemă, un punct
roșu pe radarul unor marinari daltoniști. Nu e depresie, ci
mai degrabă o dezamăgire plină de duioșie când știi că nimic
nu deosebește gura întredeschisă de plăcere de după
orgasm de cea a unei fetițe cu polipi în timpul somnului.
Mâna mea care mângâie de patru ani același bărbat și
mâna unui jucător de tenis sunt la fel: urâțite, umflate, dar sigure.
Obediente. Cândva știam să spun cuvinte salvatoare, să asamblez
după instrucțiuni androizi veseli, să croșetez plase de siguranță pentru acrobați,
spitale de nebuni și multinaționale. Prezența mea era dorită, simțită,
treceam prin fața senzorilor, iar ei mă recunoșteau, dându-mi apă, săpun și lumină.
Acum nu-mi mai cere nimeni nimic. Răspund doar la mailuri și comenzi simple
vă rugăm să ridicați cardul vă rugăm ridicați banii vă rugăm să ridicați chitanța.
Dar nu e depresie, nici măcar un pic, nici măcar din greșeală, deși am
o inimă de camembert și, înfipt în ea, stegulețul unei capitale habsburgice
în care nu mai vreau să mă întorc niciodată. E doar tristețe,
doar un simplu fenomen demografic ce va dispărea odată cu noi. Pâcla aceea
groasă pe care copiii o pictează în jurul munților la ora de desen și
fără de care peisajul ar fi incomplet. Așa că fii liniștit, nu te întreba ce
limbă vorbesc oamenii în visele maimuțelor, mai aprinde-ți o țigară,
vino acasă la orice oră. Sunt aici și te aștept, fiindcă nu e
depresie, e doar tristețe.
Obsessive Confessive Disorder
Ho vissuto le cose più gloriose nel 2019.
Mi sono sposata. Mi sono laureato. Ho avuto un bambino.
Ho tradotto, ho scritto una dissertazione, ho imparato alcune
cose essenziali sulla paura, ho riso molto e ho fatto cosa
fanno le persone quando si preparano ad entrare nel tempo, a propagarsi
informazioni genetiche in futuro.
Ciò che non mi ha ucciso non mi ha reso più forte.
Ciò che non mi ha ucciso non vede l’ora di farlo.
Sono stata attenta con chi ho fatto i miei intertesti, ho guardato
sotto il microscopio come una piccola depressione stava cercando di farsi
posto accanto a una grande.
Ma arriva la notte e nella riserva 12 il sonno si fa attendere
più simile col risultato di un test di gravidanza.
Ora che c’è silenzio e i grilli hanno iniziato
la loro canzone di accoppiamento è il momento della massima solitudine.
Abbandonato dai suoi aiuti, i sedativi, il corpo affronta i siluri del dolore
con la resistenza di un toro di Pamplona.
Guardo fuori dalla finestra dell’ospedale per distrarmi
costruisco dall’immaginazione il paesaggio esterno. Compongo
nella mia mente i primi numeri nel codice numerico personale di mio figlio. Farò un inventario
degli strumenti attraverso i quali l’industria della pacificazione dei bambini
è venuta in aiuto ai loro genitori.
Lettini con nuvole dai materiali biodegradabili e non sintetici.
Altalene e dondoli con batteria. Giostra con molteplici funzioni, albero rotante e
canzoni in tre lingue straniere per rendere i nostri discendenti dei piccoli
poliglotti pronti a emigrare in qualsiasi momento. Sedie con la vibrazione delle maree,
orsacchiotti il cui cuore batte, cuscini che profumano di madre e CD con 24 ore di suoni bianchi.
Chiudo gli occhi e leggo come fosse un esame della vista le parole che
un mago del capitalismo le scrive sulla tavoletta della mia mente
KENT DUNHILL MDMA LSD M&M
RIVOTRIL ANXIAR TRAMADOL STILNOX
TWIX DUREX STRONGBOW ABSINTH
Ho imparato tutto sull’industria della pacificazione degli adulti.
Obsessive Confessive Disorder
Am trăit cele mai glorioase lucruri în 2019.
M-am căsătorit. Am absolvit. Am făcut un copil.
Am tradus, am scris o disertaţie, am învăţat câteva
lucruri esenţiale despre frică, am râs mult și am făcut ceea ce
fac oamenii când se pregătesc să intre în timp, să-și propage
informaţiile genetice în viitor.
Ce nu m-a omorât nu m-a făcut mai puternică.
Ce nu m-a omorât abia așteaptă să o facă.
Am avut grijă cu cine îmi fac intertextele, am privit
la microscop cum o depresie mică încerca să-și facă
loc lângă una mare.
Dar vine noaptea și în rezerva 12 somnul se lasă așteptat
mai ceva ca rezultatul unui test de sarcină.
Acum când s-a lăsat liniștea și greierii și-au început
cântecul de împerechere, e momentul maximei singurătăţi.
Părăsit de ajutoarele sale, calmantele, corpul face faţă
torpilelor durerii cu anduranţa unui taur din Pamplona.
Privesc spre fereastra spitalului și ca să-mi distrag atenţia
construiesc din imaginaţie peisajul de afară. Compun în
minte primele cifre din CNP-ul fiului meu. Inventariez instrumentele
prin care industria liniștirii copiilor a venit în ajutorul părinţilor.
Pătuţuri cu norișori din materiale biodegradabile și non-sintetice.
Balansoare și leagăne cu baterie. Carusel cu funcţii multiple, ax rotitor și
melodii în trei limbi străine pentru a face din urmașii noștri niște mici
poligloţi gata oricând de emigrare. Scaune cu vibraţia mareelor, ursuleţi cărora
le bate inima, perne cu miros de mamă și cd-uri cu 24 de ore de sunete albe.
Închid ochii și citesc ca la un examen oftalmologic cuvintele pe care
un mag al capitalismului le scrijelește pe tăbliţa minţii mele
KENT DUNHILL MDMA LSD M&M
RIVOTRIL ANXIAR TRAMADOL STILNOX
TWIX DUREX STRONGBOW ABSINTH
Am învăţat totul despre industria liniștirii adulţilor.
Anastasia Gavrilovici (1995) è poetessa e traduttrice. Si è laureato preso la Facoltà di Lettere dell’Università di Bucarest e ha un master del Centro di Eccellenza per lo Studio dell’Immagine. Ha collaborato con varie pubblicazioni nel paese e ha tradotto libri dall’inglese, dal francese e dallo spagnolo (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal, letteratura per l’infanzia). Attualmente vive a Bucarest dove è redattore della rivista “Poesis International”. Ha debuttato con il volume Industria della pacificazione degli adulti (Casa Editrice Max Blecher, 2019), per il quale ha ricevuto numerosi premi tra cui il Premio Nazionale di Poesia “Mihai Eminescu” – Opus Primum 2019, il Premio “Giovane Poeta dell’Anno 2019” e il Premio della Rivista “Osservatorio Culturale”.